Discipolul: Cum pot să obţin pacea? Am impresia că nu o pot obţine prin Vichara (investigarea adevărurilor profunde printr-o metodă raţională).

Maestrul: Pacea este starea ta naturală. Mentalul este cel care creează obstacolele. Vichara ta a fost în întregime o creaţie a mentalului. Caută natura spiritului, şi vei vedea că mentalul va dispărea. Căci nu există nimic din toate acestea, decât un mental fără gânduri. Deoarece gândurile apar totuşi fără încetare, tu le atribui o origine pe care o numeşti spirit sau mental. Dar atunci când cauţi natura acestuia din urmă, sfârşeşti prin a descoperii că el nu există. Când mentalul dispare astfel, te cufunzi în pacea eternă.

Discipolul: Prin poezie, muzică, Japa Bhajana, peisajele minunate pe care le vedem, lectura unor poezii religioase, etc., se întâmplă să conştientizăm un veritabil sens al Unităţii. Acest sentiment de pace profundă şi preafericită (în care eul personal nu ocupă nici un loc) este totuna cu acea cufundare în Inimă despre care vorbeşte Bhagavan? Practica spirituală îndreptată către asemenea stări va pute conduce la un Samadhi (stare de fuziune cu Divinul) mai profund şi până la urmă la deplina şi totala viziune a Realului?

Maestrul: Fericirea există atunci când mentalul se află în prezenţa unor lucruri plăcute. Aceasta este fericirea inerentă a Sinelui; nici o altă fericire nu există. Fericirea nu este nici străină, nici îndepărtată. În aceste ocazii pe care le găseşti plăcute, de fapt te cufunzi în Sine. Această cufundare prilejuieşte o fericire necondiţionată care există prin ea însăşi. Dar diferitele asociaţii de idei te fac să atribui această fericire altor lucruri sau altor evenimente, pe când, de fapt, fericirea se află în tine. Într-o asemenea situaţie te cufunzi în Sine, cu toate că o faci în mod inconştient. Dacă ajungi să o faci în mod conştient, cu convingerea venind din experienţa că eşti identic cu Realitatea, atunci o numeşti Realizare. Vreau ca tu să te cufunzi în mod conştient în Sine, adică în Inimă.