Discipolul: Cum poţi obţine Realizarea Sinelui?

Maestrul: Realizarea Sinelui nu este un lucru care trebuie să fie obţinut. El este deja în noi. Tot ceea ce trebuie să facem este să eliminăm ideea „eu nu L-am realizat”. Liniştea şi pacea înseamnă Realizarea Sinelui. Nu există nici un moment în care Sinele să nu fie prezent. Atât timp cât mai există îndoieli sau avem sentimentul că nu L-am realizat, trebuie să facem eforturi susţinute pentru a elimina complet aceste gânduri. Ele sunt datorate faptului că realizăm o confuzie intre Sine şi ceea ce nu este Sinele. Atunci când aceasta din urmă dispare, Sinele rămâne singur. Pentru a-I face loc, este suficient să elimini din mintea ta aglomeraţia. Nu este nevoie să aduci spaţiul necesar luându-l din altă parte.

Discipolul: Deoarece Realizarea nu este posibilă fără Vasanakshaya (anihilarea Vasanas-urilor – tendinţelor, latente psihice ce provoacă apariţia dorinţelor), cum ar trebui să realizez această stare în care Vasanas-urile sunt efectiv distruse?

Maestrul: Sunteţi în această stare chiar în acest moment.

Discipolul: Aceasta semnifică faptul că, cufundându-mă în Sine, Vasanas-urile vor fi distruse pe măsură ce ele se prezintă?

Maestrul: Ele se distrug prin ele însele dacă veţi rămâne în starea naturală a cufundării în Sine.

Discipolul: Cum pot obţine Realizarea Sinelui?

Maestrul: Nu este vorba de a obţine Sinele. Dacă ar fi fost ceva care ar fi trebuit cucerit, acest lucru ar fi însemnat că el nu se găseşte deja aici, acum şi de-a pururi. Prin urmare, el nu este permanent. Merită să depunem atâtea eforturi pentru ceva care nu durează? De aceea eu spun că Sinele nu se cucereşte. Sunteţi Sinele, sunteţi deja Acela. În realitate vă ignoraţi starea naturală de preafericire. Această ignoranţă vă domină şi pune un voal peste Sinele pur care este beatitudine. Eforturile voastre trebuie în mod unic dirijate către eliminarea acestui voal care este identificarea Sinelui cu corpul, cu mentalul, etc. Ignoranţa trebuie să dispară pentru a lăsa loc Sinelui. Realizarea este accesibilă tuturor. Ea nu face nici o diferenţă între aspiranţi. Singurele obstacole provin din îndoielile referitoare la capacităţile voastre şi din convingerea că trebuie să spuneţi „eu nu am realizat”. Trebuie să eliminaţi în întregime aceste obstacole.

Discipolul: Ce se întâmplă în starea de Samadhi? Mai subzistă gândirea în această stare?

Maestrul: Doar Shamadhi ne permite să descoperim adevărul. Gândurile aruncă un voal asupra Realităţii pe care, de aceea, este imposibil să o atingem în întregime în alte stări decât aceea de Samadhi. În Samadhi nu mai supravieţuieşte decât un singur şi unic sentiment: „Eu sunt” care exclude orice alt gând. „Eu sunt” înseamnă „a rămâne mereu în pace”.

Discipolul: Ce trebuie să fac .pentru a obţine din nou starea de Samadhi şi pentru a regăsi Pacea pe care o simt aici?

Maestrul: Experienţa prezentă este datorată influenţei ambianţei în care sunteţi integrat aici. Regăsiţi aceeaşi stare atunci când sunteţi departe? Aceasta este, pentru moment, o stare tranzitorie, iar practica este indispensabilă pentru ca ea să devină permanentă.

Discipolul: Există momente în care strălucesc bruşte lumini pe fondul unei conştiinţe al cărei centru este la exteriorul eu-lui obişnuit şi care pare să cuprindă totalitatea. În mod independent de orice concept filosofic, cum mă sfătuiţi să acţionez pentru a obţine, menţine şi accentua aceste mult prea rare iluminări? Abhyasa (practica spirituală) pentru atingerea unor asemenea experienţe implică în mod obligatoriu retragerea (izolarea)?

Maestrul: La exterior… Cine trăieşte experienţa unui exterior şi a unui interior? Ele sunt concomitente în existenţa subiectului şi a obiectului. Dar, cine din nou, este conştient de acestea din urmă? După un examen profund veţi descoperii că ele n-au fost niciodată decât unul singur: subiectul. Căutaţi atunci cine poate fi acest subiect unic. Această analiză va sfârşi prin a vă conduce către pura conştiinţă, dincolo de subiect. Ceea ce numiţi „eul obişnuit” este mentalul. Strâmtele limitări cuprind acest mental în timp ce conştiinţa pură este dincolo de orice limitare. Putem ajunge la ea printr-o căutare de felul celei pe care eu deja am menţionat-o.

A obţine - Sinele este mereu acolo. N-aveţi decât un singur lucru de făcut, acela de a elimina vălul care îl ascunde.

A menţine - Sinele, din momentul în care a fost realizat, devine experienţa noastră directă şi imediată.

Retragerea - A rămâne în Sine înseamnă singurătate. Nimic nu este străin Sinelui. Retragerea implică trecerea într-un loc sau dintr-o stare în alta. Dar nici una nici alta nu pot fi exterioare Sinelui. Totul este Sine; retragerea este imposibilă pentru că este de neconceput.

Abhyasa - înseamnă a nu lăsa să vină în minte nimic care să perturbe pacea inerentă a Sinelui. Dar, sunteţi mereu în această stare naturală, fie că practicaţi sau nu Abhyasa. A rămâne aşa cum sunteţi, fără întrebări şi îndoieli, aceasta vă este starea naturală.

Discipolul: atunci când este trăită starea de Samadhi, pot fi obţinute în acelaşi timp şi Siddhis-urile?

Maestrul: Pentru a manifeste Siddhis-urile trebuie ca alte persoane să le recunoască. Orice persoană care îşi arată astfel (fără discernământ) puterile sale, nu poate fi un Jnani (eliberat) Prin urmare, Siddhis-urile nu merită nici măcar umbra unui gând. Jnana (cunoaşterea ultimă), trebuie să fie unicul scop al căutării voastre.

Discipolul: Realizarea mea îi ajută pe ceilalţi?

Maestrul: Da, acesta este serviciul cel mai mare pe care puteţi să li-l faceţi. Cel care a descoperit mari adevăruri a ajuns în profunzimile tăcute ale Sinelui. Dar nu există nici un „altul’ care trebuie să-l ajute. Fiinţa realizată vede doar Sinele, precum aurarul nu este atent decât la aurul bijuteriilor ornate cu pietre preţioase care i se dau pentru evaluare. Atunci când vă identificaţi cu corpul, sunteţi de asemenea în mod fatal conştient de nume şi forme. Dar atunci când transcendeţi corpul, dispare, de asemenea, şi ideea de „ceilalţi.” Fiinţa Realizată vede că lumea nu diferă de ea însăşi.

Discipolul: Nu ar fi preferabil ca sfinţii (fiinţele realizate) să trăiască în prezenţa celorlalţi?

Maestrul: Pentru ei nu există „altul” lângă care să poată trăi. Sinele este unica realitate.

Discipolul: dar nu trebuie să încerc să ajut lumea care suferă?

Maestrul: Forţa care va creat, a creat de asemenea şi lumea. Dacă ea are grijă de voi, ea poate tot atât de bine să aibă grijă şi de lume. Deoarece Dumnezeu a creat lumea, este treaba Lui să se ocupe de ea, nu a dumneavoastră.

Discipolul: Şi datoria noastră de patrioţi?

Maestrul: datoria voastră constă în A FI şi nu în a fi ceva sau altceva. "Eu sunt cel care sunt" – iată esenţa întregului adevăr. Metoda poate fi rezumată la fraza: "A rămâne în Pace". Şi ce semnifică pacea? Ea vrea să spună „Distruge natura ta inferioară”, deoarece fiecare nume şi fiecare formă sunt o cauză de tulburare a păcii. „Eu–Eu” este Sinele. „Eu sunt aceasta” este ego-ul. Atunci când „Eu-l” rămâne singur şi unic, el este Sinele. Atunci când se uită pe sine şi spune „Eu sunt acesta sau acela, eu sunt ca acesta sau acela”, atunci este ego-ul.

Discipolul: Atunci cine este Dumnezeu?

Maestrul: Sinele este Dumnezeu. Sentimentul „Eu sunt” este Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi exterior Sinelui, ar fi existat un Dumnezeu lipsit de Sine, şi un Sine lipsit de Dumnezeu, ceea ce este absurd. Tot ceea ce este necesar pentru Realizarea Sinelui este de A FI ÎMPĂCAT. Ce poate fi mai uşor? De aceea Atma–Vidya este calea cea mai uşor de urmat.