�

La aproximativ 30 de mile sud de Madurai, exist� un sat Tirucculi dup� numele unui str�vechi templu al lui Siva, despre care au c�ntat doi dintre cei mai mari sfin�i tamili, Sanduramurti �i Manikkavacakar. �n acest loc sacru, au tr�it la sf�r�itul secolului nou�sprezece, un avocat f�r� atestat, Sundaram Aiyar �mpreuna cu so�ia sa Alagammal. Pietatea, devo�iunea �i caritatea, defineau acest cuplu deosebit. Sundaram Aiyar era generos peste m�sur�. Alagammal era o so�ie hindus� ideal�. Ea l-a n�scut pe Venkataraman �n 30 Decembrie 1879, cel ce mai t�rziu avea sa-i fie cunoscut lumii sub numele de Ramana Maharshi. A fost o zi norocoas� pentru hindu�i, ziua de Ardradarsanam. �n fiecare an, �n aceast� zi, imaginea lui Siva Dans�nd, - Nataraja, este scoas� afar� din templu �ntr-o procesiune ordonat�, pentru celebrarea gra�iei divine a St�p�nului, ce L-a f�cut s� apar� �naintea unor sfin�i cum ar fi Gautama, Patanjali, Vyaghrapada �i Manikkavacaka. �n anul 1879 �n ziua de Ardra, imaginea lui Nataraja din templul de la Tirucculi a fost scoas� cu tot fastul ceremonios �i chiar �n momentul �n care se preg�teau s-o reintroduc� �n templu, s-a n�scut Venkataraman. Nu s-a remarcat nimic distinctiv �n primii ani de tinere�e ai lui Venkataraman. El a crescut asemenea unui b�iat de nivel mediu. A fost trimis pentru �coala elementar� �n Tirucculi, iar apoi pentru �coala general� �n Dindigul. C�nd a �mplinit doisprezece ani, tat�l lui a murit. Acest fapt a impus plecarea la Madurai �mpreun� cu familia, pentru a tr�i la unchiul Subbaiyar din partea tat�lui. Acolo a fost trimis la Scott's Middle School, iar apoi la Liceul Misiunii Americane. Era un elev indiferent, nici pe departe preocupat de studii. �ns� era un t�n�r s�n�tos �i puternic. Colegii lui de �coal� �i al�i prieteni se temeau de puterea lui. Oric�nd, dac� vreunul dintre ei avea vreo pl�ngere �mpotriva lui, n-ar fi �ndr�znit s�-l �nfrunte, �n afara perioadei c�nd era adormit. Se spune c� era destul de neobi�nuit: nu �tia nimic din ce i se �nt�mpla �n timpul somnului. Era scos uneori afar� �i chiar b�tut f�r� ca m�car s� se trezeasc�. �n mod aparent a fost un accident c� Venkataraman a auzit de Arunachala la v�rsta de �aisprezece ani. �ntr-o zi, o rud� mai �n v�rst� a fost invitat� de familie �n Madurai. B�iatul l-a �ntrebat de unde vine. Ruda i-a r�spuns: �De la Arunachala�. Acest nume, �Arunachala�, a ac�ionat ca o vraj� magic� asupra lui Venkataraman, care cu evident� exaltare i-a pus urm�toarea �ntrebare b�tr�nului domn: �Ce? De la Arunachala? Unde-i asta?�. I s-a r�spuns ca Tiruvannamalai este tot una cu Arunachala.

Cur�nd dup� incidentul ce i-a atras lui Venkataraman aten�ia spre Arunachala, a existat o alt� �nt�mplare, care de asemenea a contribuit la �ntoarcerea min�ii b�iatului c�tre valorile mai ad�nci ale spiritualit��ii. S-a �nt�mplat s� pun� m�na pe o copie din Periyapuranam a lui Sekkilar, ce relata despre vie�ile sfin�ilor Saiva. A citit cartea �i a fost vr�jit de ea. Aceasta a fost prima parte de literatur� religioas� pe care a citit-o. Exemplul sfin�ilor l-a fascinat; �i �n ascunzi�urile inimii sale a g�sit ceva ce-i r�spundea cu bun�voin��. F�r� vreo vizibil� preg�tire timpurie, s-a ivit o dorin�� �n el c�tre emula�ia spiritului de renun�are �i devo�iune, ce constituie esen�a unei vie�i sfinte.

Experien�a spiritual� pe care acum Venkataraman era sincer doritor s� o aib�, a venit cur�nd �i �ntr-un mod total nea�teptat. Era cam pe la mijlocul anului 1896; Venkataraman avea �aptesprezece ani atunci. �ntr-una din zile st�tea singur la primul etaj al casei unchiului s�u. Era s�n�tos ca de obicei. Nu era nimic �n neregul� �n privin�a asta. �ns� o nea�teptat� �i evident� fric� de moarte a pus st�p�nire pe el. Sim�ea c� este pe moarte. De ce acest sentiment avea s�-l cuprind�, nu �tia. Sentimentul unei mor�i iminente, totu�i, nu l-a descurajat. Cu calm reflecta la ce avea s� fac�. �i-a spus: �Acum, moartea vine. Ce �nseamn� asta?. Ce �nseamn� s� mori? Acest corp moare.� Imediat dup� aceea, s-a l�sat jos �ntinz�ndu-�i m�inile �i �ncle�t�ndu-le, ca �i cum ar fi fost �n rigor mortis. �i-a oprit respira�ia �i �i-a �inut buzele foarte str�ns, astfel �nc�t, pentru oricine din exterior �nf��i�area corpului s�u sem�na cu un cadavru. Acum, ce-ar urma? Iat� ce g�ndea: "Ei bine, acum corpul acesta este mort. Va fi purtat c�tre rug �i acolo ars �i transformat �n cenu��. Dar odat� cu moartea acestui corp, sunt eu mort? Sunt eu corpul? Corpul acesta este inert �i t�cut. Dar simt �ntreaga for�� a personalit��ii mele, �i chiar vocea �Eu-lui� �n�untrul meu, separat� de corp. Deci sunt Spiritul ce transcende corpul. Corpul moare, dar Spiritul care-l transcende, nu poate fi atins de moarte. Asta �nseamn� c� sunt Spiritul etern�. Povestit� de Bhagavan Sri Ramana mai t�rziu, �n beneficiul discipolilor s�i, aceast� experien�� ar�ta ca �i cum fusese un proces al ra�iunii. Dar, a avut grij� s� le explice c� nu a fost a�a. Realizarea s-a petrecut fulger�tor. A perceput adev�rul direct. �Eu-l� era ceva foarte real, singurul lucru real. Frica de moarte a disp�rut odat� pentru totdeauna. De atunci, "Eu-l" a continuat s� fie perceput asemenea notei fundamentale sruti , ce st� la baza tuturor celorlalte note �i cu care se �mplete�te. Astfel, t�n�rul Venkataraman s-a reg�sit �n v�rful spiritualit��ii, f�r� nici o preg�tire serioas� anterioar�. Ego-ul s-a pierdut �n torentul Con�tiin�ei Sinelui. Dintr-o dat�, b�iatul ce �n mod obi�nuit era numit Venkataraman, a �nflorit �ntr-un �n�elept �i Sf�nt.

S-a observat o transformare complet� �n via�a t�n�rului �n�elept. Lucrurile ce mai �nainte aveau importan�� pentru el, acum �i pierduser� valoarea. Valorile spirituale ce le ignorase p�n� atunci, au devenit singurul subiect de interes. Studiile �colare, prietenii, rela�iile, toate acestea nu mai aveau nici o semnifica�ie pentru el. S-a maturizat, devenind total indiferent la ceea ce-l �nconjura. Umilin�a, bl�nde�ea, supunerea �i alte virtu�i, au devenit podoabele lui. Evita orice companie, prefera s� stea singur, total absorbit �n concentrarea Sinelui. Mergea zilnic la templul Minaksi �i tr�ia o mare exaltare, ori de c�te ori st�tea a�ezat �naintea imaginilor zeilor �i sfin�ilor. Noua viziune asupra existen�ei �l �nso�ea permanent, transfigur�ndu-i �ntreaga via��.

Fratele mai mare al lui Venkataraman a observat aceast� schimbare radical�. De c�teva ori i-a repro�at aceast� indiferen�� �i acest comportament tipic yoghin . Aproximativ la �ase s�pt�m�ni dup� marea experien��, a urmat momentul de cotitur�. Era �n 29 August 1896. Profesorul de limba englez� al lui Venkataraman, �i d�duse acestuia drept pedeaps� pentru dezinteresul la �nv���tur�, s� copieze o lec�ie de trei ori. B�iatul tocmai o copiase de dou� ori, c�nd s-a oprit, realiz�nd totala inutilitate a unor astfel de ac�iuni. Arunc�nd deoparte cartea �i caietele, �i-a �ndreptat corpul, a �nchis ochii �i s-a ad�ncit �n medita�ie. �ntre timp, fratele mai mare urm�rindu-i �ntreg comportamentul, a venit la el �i i-a spus: "La ce-i folosesc toate astea unuia care se comport� ca tine?" �n mod evident se dorea a fi un repro� la comportamentul nefiresc al lui Venkataraman, incluz�nd neglijarea studiilor. Venkataraman nu i-a r�spuns �n nici un fel. A recunoscut �n sine, c� nu exist� nici un folos �n a pretinde c� �nva��, min�indu-se singur. A hot�r�t s�-�i p�r�seasc� familia; �i-a amintit c� era un loc pe care ar fi vrut s�-l viziteze, Tiruvannamalai. Dac� �i-ar fi f�cut cunoscut� inten�ia �i celorlal�i, nu l-ar fi l�sat s� plece. A�a c� s-a hot�r�t s�-i p�c�leasc�. I-a spus fratelui mai mare, c� va merge la �coal� dup� amiaz�, pentru a participa la un curs special. Fratele s�u i-a cerut s� ia cinci rupii dintr-o cutie �i s� pl�teasc� taxa la colegiul unde studia. Venkataraman a cobor�t la parter; unchiul s�u i-a pus s� m�n�nce �i i-a dat cele cinci rupii. Apoi a luat un atlas geografic din cas� �i �i-a �nsemnat pe el cea mai apropiat� gar� de Tiruvannamalai, - aceasta era Tindivanam. De fapt exista o linie de cale ferat� ce ducea direct la Tiruvannamalai. �ns� atlasul era vechi, iar traseul respectiv nu era men�ionat. Spun�ndu-�i c� trei rupii ar trebui s�-i fie de ajuns pentru c�l�torie, Venkataraman a l�sat restul de bani �mpreun� cu o scrisoare, �ntr-un loc din cas� unde fratele s�u le-ar fi putut g�si cu u�urin��, �i a plecat spre Tiruvannamalai. Iat� ce a scris �n scrisoare: "Am pornit �n c�utarea Tat�lui meu, conform poruncii Lui. Acesta (Venkataraman se referea la persoana lui) a pornit �ntr-o misiune virtuoas�. De aceea nimeni nu ar trebui s�-�i fac� griji �n privin�a acestuia. Nici un ban nu trebuie cheltuit pentru c�utarea acestuia. Taxa pentru colegiu nu a fost pl�tit�. Al�turi sunt dou� rupii."

Exista un blestem �n familia lui Venkataraman - de fapt, era o binecuv�ntare - conform c�ruia �n fiecare genera�ie, trebuia ca cineva s� ajung� cer�etor. Acest blestem a fost l�sat de un ascet r�t�citor, care, se spune c� a cer�it poman� la u�a unuia dintre str�mo�ii lui Venkataraman �i a fost refuzat. Un unchi de-al lui Sundaram Aiyar din partea tat�lui a devenit sannyasin; la fel �i fratele mai mare al lui Sundaram Aiyar. Acum, i-a venit r�ndul lui Venkataraman, de�i nimeni nu a prev�zut, c� lucrurile vor lua o asemenea �ntors�tur�. Deta�area �i-a g�sit ad�post �n inima lui Venkataraman, �i astfel a devenit un parivrajaka.

C�l�toria pe care Venkataraman a f�cut-o de la Madurai la Tiruvannamalai, a fost o adev�rat� epopee. Pe la amiaz�, el a p�r�sit casa unchiului s�u. A mers pe jos p�n� la gar� cam un kilometru. Din fericire trenul a avut �nt�rziere �n acea zi, altfel l-ar fi sc�pat. S-a interesat de pre�ul biletului �i a aflat c� pentru clasa a treia spre Tindivanam, cost� dou� rupii �i treisprezece annas. �i-a cump�rat un bilet �i a p�strat restul. Dac� ar fi �tiut c� mai exista o leg�tur� direct spre Tiruvannamalai �i ar fi consultat tabela cu pre�ul biletului, ar fi aflat c� acesta costa exact trei rupii, c�t avea el. Imediat ce trenul a sosit, s-a urcat �n el lini�tit, ocup�ndu-�i locul. Unul dintre c�l�tori, un Maulvi, a intrat �n conversa�ie cu Venkataraman. De la acesta Venkataraman a aflat c� exista o linie ce deservea un traseu direct spre Tiruvannamalai �i c� are posibilitatea s� schimbe la Viluppuram, f�r� a mai merge p�n� la Tindivanam. Aceasta a fost o informa�ie folositoare. Se l�sase �ntunericul c�nd trenul a ajuns la Tiruccirappalli. Lui Venkataraman i se f�cuse foame; cu o jum�tate de anna, a cump�rat dou� pere; �i �n mod destul de ciudat, chiar de la prima �mbuc�tur�, foamea i-a fost potolit�. Cam pe la trei diminea�a trenul a sosit la Viluppuram. Venkataraman a cobor�t din tren cu inten�ia de a parcurge restul drumului p�n� la Tiruvannamalai pe jos.

La rev�rsatul zorilor a intrat �n ora� �i a c�utat s� dea de un indicator care s�-i arate drumul c�tre Tiruvannamalai. A z�rit o born� kilometric� pe care scria 'Mamballappatu', �ns� nu �tia dac� Mamballappatu este una dintre localit��ile pe drumul spre Tiruvannamalai. �nainte de a mai �ncerca s� afle care este drumul pe care trebuie s� apuce, a c�utat s� se re�mprosp�teze pu�in, fiind obosit �i �nfometat. A intrat �ntr-un hotel �i a cerut m�ncare. A trebuit s� a�tepte p�n� la pr�nz pentru ca m�ncarea s� fie gata. Dup� ce a m�ncat, a oferit doi annas drept plat�. Proprietarul hotelului l-a �ntrebat c��i bani are. C�nd a aflat de la Venkataraman c� mai are doar doi annas �i jum�tate, a refuzat s� accepte plata. De asemenea, proprietarul hotelului i-a spus c� Mambalappattu este �n drum spre Tiruvannamalai. Venkataraman s-a �ntors la gara Viluppuram �i a cump�rat un bilet spre Mambalappattu, care l-a costat exact m�runtul pe care �l mai avea.

Era �ntr-o dup� amiaz�, c�nd Venkataraman a sosit la Mambalappattu cu trenul. De acolo a luat-o la pas spre Tiruvannamalai. A mers cam �aisprezece kilometri �i se �nserase. Era un templu construit din roci uria�e, �n vecin�tatea localit��ii Arayaninallur. A mers la intrare, a a�teptat s� i se deschid� u�ile, a intrat �i s-a a�ezat �n sala coloanelor. Acolo a avut o viziune - cum o lumin� str�lucitoare a �nv�luit �ntreg locul. Nu era o lumin� fizic�. A persistat pentru o vreme, apoi a disp�rut. Venkataraman a continuat s� stea �ntr-o stare de ad�nc� medita�ie, p�n� ce a fost adus la realitate de c�tre preo�ii templului, ce a�teptau s� �ncuie u�ile �i s� mearg� la un alt templu cam la un kilometru distan�� la Kilur, pentru o slujb�. Venkataraman i-a urmat, iar c�nd a intrat �n cel�lalt templu, s-a pierdut iar�i �n medita�ie (Samadhi). Dup� ce preo�ii �i-au terminat �ndatoririle, l-au trezit, dar nu i-au oferit nimic de m�ncare. Paracliserul templului ce v�zuse comportamentul col�uros al preo�ilor, i-a implorat pe ace�tia s�-i ofere o parte din ofranda adus� la templu �i neobi�nuitului t�n�r. C�nd Venkataraman a cerut s� bea pu�in� ap�, a fost �ndrumat c�tre casa unui anume Sastri, ce era la oarecare distan��. Ajuns la acea cas�, a le�inat. C�teva minute mai t�rziu, �i-a revenit �i a v�zut un mic grup de oameni privindu-l curio�i. A b�ut ap�, a m�ncat pu�in, s-a �ntis �i a adormit.

�n urm�toarea diminea�� s-a trezit. Era 31 August 1896, s�rb�toarea Gokulastami, ziua de na�tere a lui Sri Krishna. Venkataraman �i-a reluat c�l�toria, merg�nd �n t�cere pentru o vreme. Se sim�ea obosit �i �nfometat. A�a c�, s-a g�ndit s� m�n�nce mai �nt�i, iar apoi s� porneasc� spre Tiruvannamalai, cu trenul dac� ar fi fost posibil. I-a trecut prin minte c� s-ar putea dispensa de perechea de cercei din aur pe care o avea, pentru banii necesari unui eventual bilet pentru c�l�torie. Dar cum putea fi realizat acest lucru? A mers �i s-a a�ezat �n fa�a unei case, ce din �nt�mplare apar�inea unui anume Muthukrishna Bhagavatar. I-a cerut lui Bhagavatar m�ncare �i a fost �ndrumat c�tre st�p�na casei. Bunei doamne i-a f�cut pl�cere s�-l primeasc� pe t�n�rul sadhu �i l-a hr�nit, �ntr-un moment de bun augur, ziua de na�tere a lui Krishna. Dup� mas�, Venkataraman a mers iar�i la Bhagavatar �i i-a spus acestuia c� ar vrea s�-�i amaneteze cerceii pentru patru rupii, ceea, ce i-ar fi permis s�-�i duc� la bun sf�r�it pelerinajul. Cerceii valorau cam dou�zeci de rupii, dar Venkataraman nu avea nevoie de at��ia bani. Bhagavatar a examinat cerceii, i-a oferit lui Venkataraman suma pe care acesta a cerut-o, a notat adresa t�n�rului, �i-a scris propria adres� pe o bucat� de h�rtie pentru t�n�r �i i-a spus acestuia c� �i poate r�scump�ra cerceii oric�nd. Venkataraman a luat masa �n casa lui Bhagavatar. Pioasa doamn� i-a oferit un pachet cu dulciuri pe care le preg�tise pentru Goculastami. Venkataraman �i-a luat r�mas bun, a rupt bucata de h�rtie pe care Bhagavatar i-a dat-o (deoarece nu avea nici cea mai mic� inten�ie de a-�i recupera cerceii) �i a plecat spre gar�. Ne exist�nd nici un tren p�n� spre diminea��, �i-a petrecut noaptea acolo. �n diminea�a de 1 Septembrie 1896, s-a urcat �n trenul spre Tiruvanamalai. C�l�toria nu a durat prea mult. Cobor�nd din tren, s-a gr�bit spre marele templu Arunacalesvara. Toate por�ile erau deschise, chiar �i por�ile altarului interior. Nu era nici un om �n templu, nici m�car preo�ii. Venkataraman a intrat �n sanctum sanctorum �i astfel, st�nd �n fa�a Tat�lui Arunacalesvara, a tr�it un mare extaz �i o bucurie de nedescris. C�l�toria epic� a luat sf�r�it. Corabia a ajuns cu bine �n port.

Restul a ceea ce noi numim cu pre�uire ca fiind via�a lui Ramana, (de acum �n colo �l vom numi Ramana) a fost petrecut la Tiruvanamalai. Ramana nu a fost ini�iat oficial �n sannyasa. Dup� ce a ie�it din templu, r�t�cind pe str�zile ora�ului, cineva l-a strigat �i l-a �ntrebat dac� nu dore�te s�-�i taie p�rul. A consim�it imediat �i a fost condus la rezervorul Ayyankulam, unde un frizer i-a b�rbierit capul. Apoi st�nd pe treptele bazinului, �i-a aruncat �n ap� restul de bani r�ma�i. De asemenea a renun�at la pachetul cu dulciuri d�ruit de doamna Bhagavatar, precum �i la cordonul sacru, ce-l poart� orice brahman. Pe c�nd se �ntorcea la templu �i tocmai se �ntreba de ce �i-ar supune trupul luxului unei b�i, o ploaie toren�ial� ivit� din senin, l-a f�cut leoarc�.

Primul loc din Tiruvannamalai �n care Ramana a locuit, a fost marele templu. Pentru c�teva s�pt�m�ni a r�mas �n sala celor o mie de coloane. Dar era tot mai adesea deranjat de unii copii neast�mp�ra�i, ce aruncau cu pietre �n el �n timp ce medita. S-a mutat �ntr-un col� �ntunecos, un fel de scobitur� �n p�m�nt, denumit� Patala-lingam . Ne tulburat de nimeni, obi�nuia s� petreac� zile �ntregi �ntr-o ad�nc� interiorizare. St�tea �n samadhi neclintit, ne lu�nd �n seam� nici m�car mu�c�turile viermilor �i insectelor. Cur�nd, neast�mp�ra�ii b�ie�i au descoperit unde s-a retras, re�ncep�nd s� arunce cu cioburi �n t�n�rul Svami . Tr�ia �n acea vreme �n Tiruvannamalai un Svami mai �nv�rst� pe nume Seshadri. Cei care nu-l cuno�teau �l luau drept nebun. Acesta uneori �l p�zea pe t�n�rul Svami �i alunga derbedeii. �n cele din urm�, Ramana a fost luat din groap� de ni�te devo�i, f�r� ca el s� fie con�tient de acest lucru, �i a�ezat �n vecin�tatea altarului dedicat lui Subrahmanya. Din acel moment a existat tot timpul cineva care s� aib� grij� de Ramana. Locul �n care �i ducea zilele era schimbat deseori. Gr�dini, pe�teri, temple - toate acestea erau alese de ce-i ce-l ocroteau pe Svami . El nu vorbea niciodat�. Nu pentru c� f�cuse vreun leg�m�nt �n acest sens, ci pentru c� nu era �nclinat s� vorbeasc�. Uneori texte precum Vasistham sau Kaivalyanavanitam , �i erau citite cu voce tare.

La mai pu�in de �ase luni dup� ce a ajuns la Tiruvannamalai, Ramana s-a stabilit la templul Gurumurtam �n urma rug�min�ilor insistente a celui ce avea grij� de el, un anume Tambiransvami. Cu fiecare zi care trecea, Ramana devenea tot mai cunoscut, sporind num�rul pelerinilor �i curio�ilor ce veneau s�-l vad�. Cam dup� un an de �edere la Gurumurtam, Svami - ce era cunoscut de c�tre localnici sub numele de Barhmana-Svami - s-a mutat �n apropierea unei livezi de mango. �n acest loc, unul din unchii s�i, Nelliyappa Aiyar, i-a dat de urm�. Nelliyappa Aiyar era un avocat de gradul doi la Manamadurai. Av�nd s� afle de la un prieten c� Venkataraman era un Sadhu respectat la Tiruvannamalai, a plecat �ntr-acolo s�-l vad�. A f�cut tot ce-a putut s�-l conving� pe Ramana s�-l �nso�easc� la Manamadurai, dar t�n�rul �n�elept nu s-a l�sat �nduplecat. Nu a ar�tat nici cel mai mic semn de interes fa�� de vizitatorul s�u, a�a c� Nelliyappa Aiyar s-a �ntors dezam�git la Manamadurai. Oricum, el a transmis nout��ile c�tre Alagamal, mama lui Ramana. Alagamal a mers la Tiruvannamalai �nso�it� de c�tre fiul s�u mai mare. Ramana tr�ia pe atunci la Pavalakkunru, undeva la est de Arunachala. Cu lacrimi �n ochi, Alagamal l-a implorat pe Ramana s� se �ntoarc� acas�, dar pentru sf�nt nu exista cale de �ntoarcere. Nimic nu l-a impresionat, nici m�car pl�nsul �i vaietele mamei sale. A p�strat t�cerea f�r� a da vreun r�spuns. Un devot ce a observat eforturile �ndelungate ale mamei at�tea zile la r�nd, i-a cerut lui Ramana m�car s� scrie un r�spuns. �n�eleptul a scris pe o bucat� de h�rtie, �n t�cere �i la un mod impersonal, urm�toarele: "�n conformitate cu prarabdha fiec�ruia, Unicul hot�r�te pentru fiecare cum s� ac�ioneze. Ceea ce nu trebuie s� se �nt�mple, nu se va �nt�mpla niciodat�, indiferent de eforturile f�cute. Iar ceea ce trebuie s� se �nt�mple, nu va avea cum s� nu se �nt�mple, oric�t de mult s-ar str�dui cineva s� �mpiedice acest lucru. Este o certitudine. De aceea �n�elept este s� stai lini�tit."

Dezam�git� �i cu inima grea, Alagamal s-a �ntors la Manamadurai. Dup� o anumit� perioad� de la acest eveniment Ramana a urcat pe muntele Arunachala �i s-a stabilit �n grota Virupaksa, denumit� astfel dup� un sf�nt ce a tr�it �i a fost �nmorm�ntat acolo. �i aici au venit o mul�ime de oameni s�-l caute, iar printre ei se aflau �i c�ut�tori sinceri ai adev�rului. Ace�tia din urm� obi�nuiau s�-i pun� �ntreb�ri �n leg�tur� cu experien�a spiritual�, sau aduceau c�r�i sacre, pentru a li se clarifica anumite ne�n�elegeri. Uneori Ramana scria pe h�rtie r�spunsurile sau explica�iile. Una dintre c�r�ile ce i-au fost aduse �n acea perioad�, a fost Vivekacudamani a lui Sankara, pe care mai t�rziu a interpretat-o �n proz� �n limba tamil�. Mai erau de asemenea �i unii oameni simpli, ne�tiutori de carte, ce veneau la el pentru consolare �i �ndrumare spiritual�. Una dintre ace�tia a fost Echammal, ce-�i pierduse so�ul, fiul �i fiica, ne sim�ind pic de m�ng�iere sufleteasc� p�n� ce soarta a adus-o �n prezen�a lui Ramana. κi f�cuse o obi�nuin�� s�-l viziteze pe Svami �n fiecare zi �i luase asupra ei �ndatorirea de a aduce m�ncare �i sf�ntului �i celor ce locuiau �mpreun� cu el.

�n 1903 a sosit la Tiruvannamalai un mare �nv��at, un savant al limbii sanskrite, Ganapati Sastri, cunoscut �i sub numele de Ganapati Muni datorit� austerit��ilor la care se supunea. El avea titlul onorific de Kavyakantha (cel ce s-a n�scut poet), iar discipolii i se adresau cu nayana (tat�). Era un specialist in cultul Mamei Divine. El l-a vizitat pe Ramana in grota Virupaksa de c�teva ori. O dat� �n 1970 era m�cinat de �ndoial� �n ceea ce prive�te propriile practici spirituale. A urcat muntele, l-a v�zut pe Ramana st�nd singur �n pe�ter� �i i s-a adresat ca pentru sine: "Tot ceea ce am avut de citit am citit; chiar �i Vedanta Sastra am �n�eles-o pe deplin; am f�cut �i Japa dup� pofta inimii mele; �ns� nu am ajuns s� �n�eleg ce �nseamn� tapas. De aceea am c�utat refugiu la picioarele tale. Te rog lumineaz�-m� �n leg�tur� cu natura tapas- ului." Ramana a r�spuns, de data aceasta prin viu grai: "Dac� cineva cerceteaz� de unde apare no�iunea de 'Eu', mintea este absorbit� acolo, acesta este tapas. C�nd se repet� o mantra, iar cel ce o repet� cerceteaz� de unde apare sunetul acelei mantra, mintea este absorbit� �n acel loc; acesta este tapas." Pentru c�rturar acest r�spuns a fost ca o revela�ie; a sim�it gra�ia sf�ntului �nv�luindu-l. El este cel ce l-a proclamat pe Ramana ca fiind Maharshi �i Bhagavan. A compus imnuri �n sanskrit� �n cinstea �n�eleptului �i de asemenea a scris Ramana-Gita, �n care explic� �nv���turile lui.

Alagamal, mama lui Ramana, dup� ce s-a �ntors la Manamadurai, �i-a pierdut fiul cel mare. Doi ani mai t�rziu, Nagasundaram, fiul ei cel mai mic, a f�cut o scurt� vizit� la Tiruvannamalai. Ea �ns�i mai fusese odat� acolo, pe c�nd se �ntorcea dintr-un pelerinaj de la Varanasi, iar alt�dat� �n timpul unei vizite la Tirupati. Cu aceast� ocazie s-a �mboln�vit �i a suferit c�teva s�pt�m�ni, av�nd simptome de febr� tifoid�. Ramana a ar�tat o mare aten�ie �n a o �ngriji pentru a-i reface s�n�tatea. El chiar a compus un imn �n limba tamil�, implor�ndu-l pe St�p�nul Arunachala s� o vindece de orice boal�. Primul vers al imnului sun� astfel: "O, Vindec�torule �n forma unui Munte ce-ai ap�rut s� vindeci boala tuturor celor n�scu�i, ce vin unul dup� altul asemenea valurilor! O, St�p�ne! Este datoria Ta s�-mi salvezi mama, vindec�ndu-i febra celei ce �i-a g�sit singurul refugiu la picioarele Tale." De asemenea s-a rugat ca mamei sale s�-i fie acordat� viziunea divin� �i deta�area de orice de�ert�ciune lumeasc�. Nu mai este nevoie s� spunem c� ambele rug�ciuni au primit r�spuns favorabil. Alagamal �i-a revenit �i s-a �ntors la Manamadurai. Dar nu mult timp dup� aceea, a revenit la Tiruvannamalai; pu�in mai t�rziu a urmat-o �i fiul cel mic, Nagasundaram care �ntre timp �i pierduse so�ia, l�s�ndu-l cu un copil. Era pe la �nceputul anului 1916 c�nd Mama a venit, hot�r�t� s�-�i petreac� tot restul vie�ii cu Ramana. Cur�nd, dup� ce mama sa a sosit, Ramana s-a mutat din Virupaksa la Skandasramam, pu�in mai sus pe munte. Mama a primit instruire pentru o via�� spiritual� intens�. Ea a �mbr�cat roba galben-brun� �i a luat �n grij� buc�t�ria ashram-ului. Nagasundaram de asemenea a devenit un sannyasin, lu�ndu-�i numele de Niranjanananda. �ntre discipolii lui Ramana, el a fost mai bine cunoscut ca Chinnaswami (Swami Cel T�n�r). �n 1920 s�n�tatea Mamei s-a �ubrezit, iar suferin�ele unei v�rste �naintate au �nceput s� o ajung�. Ramana i-a ar�tat mult� grij� �i afec�iune, �i-a petrecut chiar �i nop�ile l�ng� ea, f�r� s� doarm�. Sf�r�itul a venit pe 19 Mai 1922, ziua Bahulanavami, �n luna de Vaisakha. Trupul ei a fost cobor�t la poalele muntelui pentru a fi �ngropat. Locul a fost ales �n cel mai sudic punct, �ntre Palitirtham �i Daksinamurti Mantapam. �n timpul �ndeplinirii ceremoniei, Ramana a stat privind �n t�cere. Nirajanananda Swami s-a hot�r�t s� locuiasc� l�ng� morm�nt. Ramana a r�mas �n continuare la Skandasramam, dar a vizitat zilnic morm�ntul. Cam dup� �ase luni, a venit s� se stabileasc� acolo, la poalele muntelui, dup� cum a explicat mai t�rziu, nu din proprie ini�iativ�, ci ca supus al Voin�ei Divine. Astfel a fost fondat Ramanasramam. Peste morm�nt s-a construit un templu ce a fost sfin�it �n 1949. Odat� cu trecerea anilor, ashram-ul s-a dezvolta constant, iar oamenii, nu numai din India, ci din toate col�urile lumii, au venit s�-l viziteze pe sf�nt �i s� primeasc� ajutor �n str�dania lor spiritual�.

Is zyban available in the uk

1. Wörrstadt
2. Bad Oeynhausen
3. Hornbach
4. Wernigerode
5. Loitz

Zyban 120 Pills 150mg $249 - $2.08 Per pill
Zyban 120 Pills 150mg $249 - $2.08 Per pill
Zyban 30 Pills 150mg $99 - $3.3 Per pill
Zyban 30 Pills 150mg $99 - $3.3 Per pill
Zyban 60 Pills 150mg $159 - $2.65 Per pill
Zyban 90 Pills 150mg $219 - $2.43 Per pill

• Zyban in Fort collins
• Zyban in Bridgeport
• Zyban in San antonio
• Zyban in South carolina
• Zyban in Yonkers
• Zyban in Enderby

Nu to�i cei ce au vizitat ashramul erau oameni buni. Uneori �i f�ceau apari�ia chiar �i a�a zi�i sadhu, nu tocmai bine inten�iona�i. �n anul 1924, ho�ii au spart de dou� ori ashram-ul pentru a-l pr�da. A doua oar�, ei chiar L-au lovit pe Maharshi, consider�nd c� au g�sit prea pu�in de furat. C�nd unul dintre discipoli i-a cerut permisiunea lui Maharshi de a-i pedepsi pe ho�i, sf�ntul nu a fost de acord, spun�nd: "Ei au propria lor Dharma, noi o avem pe a noastr�. Este datoria noastr� de a �ndura �i de a ne ab�ine. Mai bine s� nu fim asemenea lor." C�nd unul dintre ho�i L-a lovit peste coapsa st�ng�, El i-a spus: "Dac� nu e�ti mul�umit, m� po�i lovi �i peste cel�lalt picior." Dup� ce ho�ii au plecat, unul dintre discipoli a examinat urmarile loviturilor primite de Ramana. Sf�ntul a ad�ugat: "Am primit �i eu pu�in� puja," cuv�nt care semnific� at�t adorare, venera�ie, c�t �i lovitur�, purjare, �oc.

Spiritul de pace �i lini�te impregnat �n Sf�nt �i �n mediul din jurul Lui, avea efect chiar �i asupra animalelor �i p�s�rilor ce deveneau foarte prietenoase. Ramana a aratat celorlalte fiin�e aceea�i considera�ie pe care le-a ar�tat-o �i oamenilor ce L-au vizitat. C�nd se referea l-a un animal sau pas�re, �ntotdeauna spunea la un mod mai personal "el", sau "ea", nu spunea "acesta" sau "aceasta". P�s�rile �i veveri�ele �i-au construit cuiburi �n jurul Lui. Vacile, c�inii �i maimu�ele �i-au g�sit refugiu �n ashram. Toate aceste fiin�e aveau un comportament foarte inteligent - �n special vaca Laksmi. El le cuno�tea starea �n am�nunt. Se interesa dac� s-au hr�nit bine. C�nd se �nt�mpla s� moar� una dintre aceste fiin�e, corpul �i era �ngropat �i i se f�cea ceremonia cuvenit�. Via�a la ashram curgea lin, �ntr-un mod pl�cut. O dat� cu trecerea timpului, tot mai mul�i vizitatori veneau la ashram, - unii dintre ei pentru o perioad� scurt�, al�ii pentru perioade mai lungi. Dimensiunile ashramului cre�teau, s-au construit anexe noi, - un grajd pentru vite, o �coal� pentru studiul vedelor, un departament pentru publica�ii, Templul de adora�ie al Mamei, etc. Ramana �i petrecea majoritatea timpului �ntr-un hol, ce fusese construit cu inten�ia de a le da c�t mai multor posibilitatea de a se afla �n jurul S�u. Asta nu �nsemna c� nu era activ. Obi�nuia s� �mpleteasc� frunze ce se foloseau drept farfurii, �ngrijea legumele, citea articole de pres�, se uita prin ziare �i c�r�i, sugera r�spunsuri la scrisorile primite, etc. �i totu�i era clar deta�at de toate lucrurile. Primea numeroase invita�ii de peste tot, dar niciodat� nu a p�rasit Tiruvannamalai, iar �n ultimii ani nu a mai ie�it nici m�car din ashram. �n cea mai mare parte a timpului, zilnic, oamenii st�teau �naintea Lui. St�teau mai mult t�cu�i. Se �nt�mpla uneori s� i se pun� �ntreb�ri; uneori r�spundea. Era o experien�� aparte s� stai �naintea Lui �i s�-i prive�ti ochii str�lucitori. Mul�i, prin experien�ele tr�ite, ajungeau la o lini�te �i pace dincolo de orice descriere.

�n 1946 s-au s�rb�torit cincizeci de ani de c�nd Ramana venise la Tiruvannamalai. �n 1947 starea s�n�t��ii Lui a �nceput s� se �nr�ut��easc�. �nc� nu �mplinise 70 de ani, dar ar�ta mult mai �n v�rst�. Spre sf�r�itul anului 1948 un mic nodul i-a ap�rut sub cotul bra�ului st�ng. Cresc�nd �n m�rime, doctorul ashramului a hot�r�t s�-l extirpe, dar �n decurs de o lun�, acesta a reap�rut. Au fost chema�i chirurgi din Madras, iar ace�tia l-au operat. Rana nu s-a vindecat, iar tumora a revenit. La o examinare ulterioar�, a fost diagnosticat cancerul. Doctorii au sugerat amputarea bra�ului p�n� deasupra p�r�ii afectate. Ramana a r�spuns z�mbind: "Nu este nici un motiv de �ngrijorare. Trupul este el �nsu�i o boal�. L�sa�i-l s� aib� un sf�r�it natural. De ce s� fie mutilat? Simpla bandajare a p�r�ii afectate este de ajuns." I s-au mai f�cut dou� opera�ii, dar tumora a reap�rut de fiecare dat�. A fost �ncercat� �i medicina tradi�ional� �i homeopatia. Boala nu a cedat nici unui tratament. Sf�ntul nu se ar�ta deloc �ngrijorat, �i era cu totul indiferent la suferin��. A privit parc� din exterior cum boala �i distruge trupul. Dar ochii Lui au continuat s� radieze ca �ntotdeauna; iar Gra�ia Lui s-a rev�rsat asupra tuturor fiin�elor. Mul�imea venea �n num�r mare. Ramana a insistat ca to�i s� fie l�sa�i s�-�i primeasc� darsana de la El. Devo�ii �i doreau ca Ramana s�-�i cure�e trupul apel�nd la puterile sale supranaturale. Ramana le-a ar�tat compasiune acelor ce s-au �ntristat �i le-a reamintit permanent ca Bhagavan nu este trupul: "Ei iau acest trup drept Bhagavan �i �i atribuie suferin�a. Ce p�cat! Ei sunt m�hni�i c� Bhagavan este pe cale s�-i p�r�seasc� - unde ar putea pleca �i cum?"

Sf�r�itul a venit pe 14 Aprilie 1950. �n acea sear�, Ramana a d�ruit darsana devo�ilor sosi�i. To�i cei prezen�i �n ashram �tiau c� sf�r�itul este aproape. To�i c�ntau imnul lui Ramana c�tre Arunachala, cu refrenul Arunachala-Siva. Bhagavan le-a cerut celor ce-L �ngrijeau s�-L ajute s� se ridice. �i-a deschis ochii lumino�i �i plini de gra�ie pentru pu�in timp; a z�mbit; o lacrim� de fericire i s-a prelins din ochi; iar la 8:47... s-a �nt�mplat. N-a fost nici o lupt�, nici o zbatere, nici un spasm, nici unul dintre semnele mor�ii. Chiar �n acel moment, o comet� foarte str�lucitoare a str�batut �ncet bolta cereasc�, a ajuns �n dreptul culmii sfantului munte Arunachala, apoi a dispa�rut �n spatele acestuia.

Ramana Maharshi rareori a scris; iar pu�inul pe care l-a scris �n versuri sau proz�, a fost scris pentru a veni �n �nt�mpinarea cererilor devo�ilor. El �nsu�i a spus o dat�: "�ntr-un fel sau altul, nu mi s-a �nt�mplat niciodat� s� scriu pur �i simplu o carte sau s� compun un poem, toate poemele pe care le-am f�cut, au fost la cererea cuiva, iar altele au fost �n legatur� cu un anumit eveniment particular." Cea mai important� lucrare a Lui este Patruzeci de Versuri despre Via��. �n poemul Upadesa Saram, deasemenea o chintesen�� a Vedanta este redat al patru-lea vers. Ramana a compus Cinci Imnuri c�tre Arunachala. Unele lucr�ri ale lui Shankara cum ar fi Vivekacudamani si Atmabodhah au fost redate �n limba tamil� ca imn. Majoritatea scrierilor Lui sunt �n limba tamil�, dar a scris �i �n sanskrit�, telegu �i malayalam.

Cunoa�terea lui Sri Ramana, aceea�i cu cea din Advaita Vedanta, are ca �int� proprie Relizarea Sinelui. Punctul principal al �nv���turii este legat de cercetarea naturii Sinelui �i a con�inutului no�iunii de "Eu". Introspec�ia �n natura Sinelui este mijlocul. C�nd mintea identific� Sinele cu Non-Sinele